Ziua îndrăgostiților nu este despre dragoste.

Pentru că nu tipele cumpără trandafiri, inimioare și ciocolată pentru tipi. Nici nu vrem. Cine pula mea visează cine romantice pe bani mulți? N-am văzut de 14 februarie tipe disperate că n-au apucat să ia 6 doze de bere, o caserolă de mici și că n-au gusturi să aleagă un film bun pentru seara aia. Le doare la baston. Știu că este despre ele. Știu că tu știi asta. Dar am văzut o grămadă de pule disperate să facă pe dracu-n patru pentru pizdi. Sau în 14. Februarie

Citește mai mult

Tăntici cu vocație de victimă și de ce clientul are întotdeauna dreptate: Cum am ofticat-o pe Lorena Lupu, care este ofticată din oficiu și de ce chestia asta e chiar mișto.

Tipa asta mi-a lăsat impresia unui om foarte dificil și nevrotic cu o personalitate isterică: În general, genul de tipă cu viața vraiște, care își defulează frustrările reprimate în rahaturi personale cu pretext că o face pentru tine, cu aerul de profesor de viaţă care emancipează alte tipe, sau că dezvăluie lumii adevăruri tulburătoare. În afar’ că poa’ să scrie decent despre mondenități și nimicuri de nivelul modei social media, nu străluceşte cu nimic. O pizdă îndrăgostită de propria sa imagine de om special și elaborat pe care a mimat-o până s-a autoconvins că e. Acum se ocupă să îi convingă şi pe alţii de asta. Cea mai mare minciună cu care se prostește singură, e aia că are umor. Că e la fel de bună ca mine la treaba asta. Mai bună. Ea se autointitulează pe internet varianta ei (cea) mai amuzantă. Cum pula mea o fi când e supărată în realitate, dacă asta e varianta ei cea mai comică? Dacă tu o crezi ești mai prost că ea. E sclifoseala unui nimeni care nimic, pentru români proști care se cred deștepți. Genul ăla de român prost care e periculos pentru că a absolvit o școală, e citit, are gusturi eclectice și un job bunicel. Care România. Şi îţi face viaţa grea. Mediocritate presărată cu sclipici, în ura și disperarea disimulată în tribulațiile elaborate ale unui nimeni calp, care are destulă minte să fie îngrozit de frica propriei existenţe lipsite de valoare autentică. Destul de puțină minte ca să fie cineva care să însemne ceva cu adevărat. O personalitate fictivă de internet cu momeli ieftine prin care te manipulează să îi dai atenție folosindu-se de toate stereotipurile tale sexiste și culturale, pentru că ești prost și ești un produs în serie al unei societăți de consum. Tupeul cu care se dă delfin în ligheanul cu apă te face să crezi că tăntica asta e pe bune. Momentul tău special din zi, când în complicitatea ta secretă cu tine îți zambesti ție și Lorenei glorificate din capul tău, consumând părerologia unui părerolog care mai multă nevoie de tine, decât tu de el. Pentru că dacă tu nu i-ai da timpul și atenția ta, tipa asta nu ar mai avea cui să se sclifosească despre ea.

Citește mai mult

Te-am înjurat o lună cu 280 de litere

Cea mai bună definiție a libertății individuale și de exprimare la care am ajuns până acum sună cam așa:
“Poți să îi spui cuiva că este un tâmpit, dar nu poți să îl forțezi să nu mai fie tâmpit. Așteaptă-te să îți spună și el înapoi că ești un cretin, dar amintește-ți că e dreptul tău să fii cretin și nu te poate forța nimeni să nu fii cretin.”

Citește mai mult