Ziua îndrăgostiților nu este despre dragoste.

Poveste pentru ăia care sărbătoresc pe 14 februarie toate chestiile ălea pe care le copiezi și tu de la occidentali, pentru că un papă hipster s-a hotărât prin secolul 5 că este timpul că oamenii s-o ardă cu iubirea asta creștină care e mult mai mișto decât aia pe care o serbau romanii ăia depravați cu o paranghelie care tinea de pe 13 până pe 15 februarie:

Romanii ăștia sângeroși și cheflii, sărbătoareau fertilitatea și Roma cu sacrificii, preoți îmbrăcați în pieile câinilor -care simbolizau lupoaica aia care i-a crescut pe Remus și Romulus, fondatorii mitici ai Romei- și ale caprelor sacrificate. În pulile goale și cu pieile astea însângerate pe ei, înconjurau zidurile cetăţii lovind uşor cu o curelușă participanţii la sărbătoare, în special fetele şi femeile care se credea că astfel devin fertile. Femeile tinere le ieșeau în cale singure, având convingerea că asta le va aduce fertilitate și le va ușura nașterile. Pentru că n-aveau ecograf și ginecolog. Dar măcar știau să de distreze. Tu ai acum toate lucrurile astea, dar în loc să te distrezi, faci chestii forțate, de frică să n-o superi pe pizda aia a ta proastă care o arde de parcă ar fi inventat pizda. Ești un fătălău. Pentru că 14 februarie. Sau 24.

Să îți explic de ce: Bicele cu care erau lovite femeile în scop fertilizator se numeau “februa”, de unde a fost preluat numele lunii februarie. Ziua se termina cu un chef monstru, în decursul căruia se organiza o loterie unde fetele își scriau numele pe un pergament, pe care-l introduceau într-un bol, apoi niște pulărăi tineri extrăgeau bilețelele. Loto Porno. Apoi o ardeau toată noaptea cu tipa care le picase la extragere. Probabil că mai făceau schimb de bilete între ei, cum făceam cu surprizele de la gumele Turbo, când au apărut prin anii ’90. Ehei, ce vremuri. Ălea din antichitatea romană. România postcomunistă a fost de căcat. De fapt, a fost de căcat de dinainte. Și este. Noroc că au venit romanii și i-au obligat să învețe să scrie pe analfabeții ăia de daci. Dar asta e altă poveste cu care te-am ofticat atunci când ți-am spus cât de nașpa au fost dacii, pentru că ești un român prost cu puța mică și te minți cu ficțiuni ca să îți suplinești ratarea.

Dar să revenim: După niște timp și vikingi, (dacă ai chiulit de la orele de istorie că să bagi la păcănele și nu știi despre ce vorbesc uită-te la serialul “Vikings”) prin secolul 15, ziua îndrăgostiților redevine populară prin Franța și Anglia. Apoi peste tot, pentru că imperii, cucerire și dominație.

Invidioșii de pe vreo 3 continente ar zice că iubirea asta creștină pe care o sarbătorim noi e cam de căcat. Dar i-au omorât sau le-au distrus cultura și civilizația de multișor creștinii iubitori, care au venit să le arate niște iubire adevărată, nativilor din America de Sud și de Nord, sau de prin Asia. Creștinii ăștia iubitori și infatuați, au dat-o pe jaf, viol, sclavie, cucerit și colonizat cu japca, din cauză că băștinașii nu prea au fost de-acord să le dea aurul și să-și schimbe stilul de viață pentru iubirea asta creștină cu care veniseră tipii ăștia romantici și tot restul de filme proaste. Creștinii au adus cu ei arme și soldați în caz că băștinoșii nu halesc harneala că e rușine să faci sex de placere și că muierile nu au voie să învețe să scrie ca să bage bilete pentru Tinder-ul ăla păgân. Sau că sunt păcătoși pentru că așa a zis un tâmplar Zombie și tre’ să plătească bani popilor care le spun că s-au născut vinovați pentru că ce pula mea. Pentru că creștinism și fraieri. Așa ai ajuns tu acum să cumperi ciocolată, inimioare de pluș, buchete de flori și sticle de vin că să îi arăți gagicii ce romantic ejti și ce mult o iubești.

Dacă ai uitat să iesi cu iubirea la interval pe 14, sau ești românii ăia cu puța mică, dacopați și ultranationaliști, care se tripează pe identitatea națională, tradiții tradiționale de tradiție româneasca și tot tacâmul, poți să te joci de-a secolul 17, la fel ca mă-ta mare la țară când n-avea internet, ciocolată și educație sexuală, pe data de 24 februarie, de Dragobete.

Care este o prăjeală provenită din mai multe locuri, consideră niște lingviști, istorici și etnologi. Ba deformarea numelui slav al aniversării capului (ăla de sus) al sfântului Ioan botezătorul, la aceeași dată, ba că este vorba de o tradiție obscură de la daci, a unui zeu al cărui nume nu s-a păstrat, ba o tradiție de fertilitate și o aniversare a naturii care urmează să reînvie la primăvară. Părerea mea este că tinerii pur și simplu se plictiseseau iarna, pentru că nu prea aveau ce munci și pe unde se duce, erau nerăbdători in preajma primăverii timpurii gata să vină, nu aveau Tinder, mall și Netflix, iar biserica era locul unde se puteau întâlni fără să ca asta să pară dubios pentru regulile (de căcat) ale jocului societății rurale românești, dacă ții seama că dragobetele se suprapune peste sărbătorea unui sfânt important din panteonul mitologiei creștine. Așa că, salata asta de pretexte mitologice pentru sexică și combinat.

Ziua asta este de fapt despre vanitatea gagicilor:

Și despre cum o să faci tot ce trebuie și tot ce poți să îi arăți lu’ pisi ce mult o iubești tu și ce mult însemnă ea pentru tine. Pentru că nu tipele cumpără trandafiri, inimioare și ciocolată pentru tipi. Nici nu vrem. Cine pula mea visează cine romantice pe bani mulți? Ce tip (matur) întreg la minte își dorește toate clișeele ălea siropoase pe care le halesc gagicile fără experiență de viață din filmele ălea romantice în care Hollywood-ul te învață rețeta iubirii. Este doar o clismă pop care exploatează prejudecățile și inhibițiile unor drone umane care îți vând lipsa lor de imaginație și de libertate că fiind ceva cool. Maculatură a gândirii presărată cu sclipici. N-am văzut de 14 februarie tipe disperate că n-au apucat să ia 6 doze de bere, o caserolă de mici și că n-au gusturi să aleagă un film bun pentru seara aia. Le doare la baston. Știu că este despre ele. Știu că tu știi asta. Dar am văzut o grămadă de pule disperate să facă pe dracu-n patru pentru pizdi. Sau în 14. Februarie. De-aia trebuie să joci teatru prost și să te convingi după ceas și calendar să faci lucruri, fie că ai chef sau nu. Ia încearcă să le convingi tu pe pizde că pe o anumită dată sunt datoare să o ardă cu tine, cum zic ele că ești dator să o faci cu ele, când profită ca niște scroafe disperate de niște date din calendar. Oricum, este doar repetiția pentru glorificarea pizdei din 1 și 8 martie. Nu este ziua îndrăgostiților. Este ziua pizdii. Cu pretenții. În ziua aia nu e om ca tine. Bășinile ălea cu egalitatea dintre sexe ale frigidelor isterice se transformă în disperarea disimulată în aniversarea iubirii voastre personale. De parcă ai putea instituționaliza și monetiza iubirea. Iată că totuși, se poate. Pentru că ești un prost și ai parte de ceea ce meriți. Și dacă o faci cum trebuie, ea se spală mai atent la pizdă, se rade la găoază, își face unghiile si se îmbracă în hainele ălea care costă cât mâncarea unui copil din lumea a treia pe o lună. Și se machiază sau se duce la salon. Și te minte că făcut-o pentru tine. Tu știi că oricum o să o facă, deci ești obligat să faci partea ta din contractul ăsta nescris pe care voi îl confundați cu iubirea. Atunci, de ce pula mea nu o face fără reproșuri și dacă nu prestezi ceva anume pe data de 14? Pentru tine. Doar așa, pentru că ești un tip de treabă și chiar te iubește. Nu iubește doar să fie iubită. Pentru că e atât de proastă și neinteresantă, încât în afară de pizdă n-are nimic de vândut. Și îi e frică să nu afli. Îi e frică și ei să nu afle asta despre ea. Iar tu ești atât de prost, încât gândești cu pula. Așa că meriți să ai o zi specială pentru asta. Și pentru că șmecherii fac bani de pe fraieri. Dacă ești un naiv bine intenționat și chiar ai motive sincere să sărbătorești de 14 Februarie, te sfătuiesc să o faci cu 0 lei buget și să participați ambii la asta. Să o faceți unul cu altul. Nu unul pentru altul. Nu că să vă vadă lumea cât de buni sunteți la jocuri sociale. E despre iubire. Și mă doare la baston despre viața voastră intimă. Singurul fel în care sărbătoresc iubirea cu tine de 14 Februarie, este la un sex în grup.

Pe 1 ianuarie a fost Ziua Internațională a Păcii. Pentru că nu există ciocolată în formă de pace, nu te-a interesat. Și nici n-a fost despre vanitatea ta de mascul masculin nesigur pe el, care îi împlinește așteptările toantei imature cu iluzii de prințesă unikată din desene animate. Dar, o să sărbătorești din nou iubirea. O să te căsătorești probabil cu toanta, sau cu altă tută și o să ai ideea nefericită să procreezi. Așa că 14 Februarie o să se mute pe 1 iunie, de Ziua copilului. După ce l-ai transformat într-un român prost ca tine, o să îți faci o labă socială despre ce părinte reușit ești tu. Nu o să fie despre plozii tăi. Ei sunt întruchiparea reușitei tale ca părinte, nu-i așa? O să te recompensezi cu o zi liberă. Și niște șmecheri or să facă bani din simțul tău de vină că i-ai futut viața copilului lăsându-i moștenire o Românie bolnavă de cancer la suflet. Și o să îi cumperi o jucărie. Sau o să îl iei în excursie. Care este de fapt pentru tine. Poate o să plătești niște străini să se prefacă că le pasă de el, la vreun afterschool, ceva. Dacă puteai iubi cu adevărat, nu îți băteai joc de România timp de 30 de ani și o transformai într-o curvă ieftina cu un ochi vânăt pe care s-o trimiți la produs în Uniunea Europeană, împreună cu toți oamenii disperați care au fugit acolo la furat sau la muncă.

Pe 24 februarie, de Dragobete, o să te îmbraci în costum național?

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.