Te-am înjurat o lună cu 280 de litere

Pentru că scriu despre români pe internet, folosesc Facebook-ul ca să fac mișto de tine, sau să mă citești. Dacă știi să citești, după caz (dacă nu, folosește Instagramul). România e o țară super-faină, dar din păcate e locuită de români:

Statistic sunt șanse mari să fii prost și să te oftici pe mine, în timp ce citești asta, pentru că din 10 milioane de români care au cont pe Facebook, măcar 5 milioane sunt utilizatori activi. Dintr-o populație totală de 19 milioane jumate. Oamenii sunt în general proști, iar jumătate din ăia proști sunt și mai proști decât crezi, iar tu probabil că ești prost. De aia te oftici acum. Prostule.

Facebook-ul este un site care mizează pe vanitatea ta și pe cultul personalității. De aia e utilizat de 2 miliarde jumătate de oameni din 7,6 și updatat încontinuu să fie prost-friendly. Aici tu îți dai filme că ești interesant și te întreci cu ceilalți proști ca tine să îți expui viața personală și tripurile pe care o arzi despre cât de mișto, unic și important ești tu. Sau să stalkerești vedete, pe fostul partener, rude, colegi de la job, sau pe vreo bunăciune random. Poate să combini ceva de futut, sau pentru că ești un loser trist și singur, copiezi toate lucrurile pe care le fac alții și le faci și tu.

Îmi arăți ce mănânci, ce bei, cu cin’ te fuți, sau că ești o nefutută isterică, curul, fața, țâțele, mușchii, freza, hainele, ce muzică asculți, ce preferințe politice ai, ce citești sau că nu citești, ce păreri ai tu despre tot felul de nimicuri despre care pe mine mă doare la baston, îmi spui pe unde o arzi și pe ce îți cheltui banii. Și plozii tăi. Despre care mă doare în pulă maxim. Sincer. Nu te-am futut eu ca să-mi pese. Pentru că ești prost. Și disperat. Și vrei atenție.

Și apoi te oftici pe mine că fac mișto de tine. Ca și cum absolut toți necunoscuții de pe internet la care te spargi tu în bășini ar fi datori să prăpădească de admirație la ce om mișto ești tu. Care nimic. Coae, pe bune ești prost?

N-o să îți mai spun despre studii făcute despre depresie, singurătate, incapacitatea de relații semnificative inter-umane reale și dependența de Facebook, ce efecte are asupra minții și emoțiilor tale, semi-viața asta de vedetă social media pe care o mimezi tu. Pentru că probabil ești prost și o să refuzi să accepți adevărul despre efectele propriei tale prostii asupra ta. Și dependent de hormonii plăcerii pe care te tripezi, când creierul tău îți dă recompensa asta de câte ori primești atenție și like-uri după timpul petrecut pe Facebook.

Așa că am încercat Twitter-ul pentru o lună. Perioada de timp în care tu te-ai folosit de serviciile prost-friendly de pe Facebook ca să îmi cenzurezi și interzici dreptul la liberă exprimare, dacă nu este despre cât de mișto ești tu și ce mult te admir.
Aici românii sunt mai puțini, vreo 23 de mii de conturi active din jumătatea de milion create. Este orientat către newsfeed și este paradisul one line punch-urilor pentru că are o limita 280 de caractere per postare de putină vreme încoace, înainte având una de doar 140. Nu zic că nu sunt proști și pe aici dar, din 7,6 miliarde doar 328 de milioane de oameni folosesc această rețea de social media. Românii însă, sunt proști și pe Twitter. Cele mai urmărite conturi din România sunt tot ale unor proști. Celebri. Niste personulități din industria de divertisment și cam atât. Așa că m-am orientat către partea internațională a site-ului și am mers pe a doua limbă pe care o vorbesc: engleza.

Deși pare ruda mai săracă a Facebook, pentru că îi lipsește messengerul și posibilitatea de a-ți masturba ego-ul cu ce penibilități ai postat acum 3 ani, are Periscope dacă vrei să faci live-uri cu tine din discotecă, cum bălmăjesc plozii tăi poezii la serbare, sau când conduci periculos. La fel cum faci pe Facebook. Ce mi-a plăcut mult de tot pe Twitter, a fost faptul că este ușor să găsești ce te interesează foarte rapid, după hashtag-uri, un lucru la care Facebook-ul stă prost, iar relațiile între oameni sunt mult mai relaxate. Prietenia de pe Facebook este echivalentul lui “follow” pe Twitter, furtul de postări nu prea există, pentru că ai la dispoziție doar “retweet”. Bine, asta nu te împiedică să copiezi și să scrii textul respectiv din nou. Dar faza cu hashtag-ul face ca textul să ajungă destul de rapid să fie descoperit. Și te faci de căcat. Dacă încerci să o arzi cu profil gen- cultul personalității ca pe Facebook, iarăși te faci de căcat Mai ales dacă nu ai nimic inteligent sau amuzant de zis. Majoritatea comedianților de stand-up din USA o ard pe Twitter. Pentru că nu sunt Simona Senzual. Ce mi-a mai plăcut pe site-ul ăsta, au fost conturile starurilor și actorilor din industria cinematografiei porno. Oamenii ăia postează conținut pentru adulți. Singura avertizare este că urmează material sensibil, sau ceva de genul. Mai departe e alegerea ta ce faci. Libertatea de exprimare este mult mai mare pe site-ul ăsta. Dar pentru că Facebook-ul este o corporație care face bani din add-uri pe nevoia ta de validare rapidă de la necunoscuți, singurătatea și incapacitatea ta de a susține relații de profunzime și durată în viața reală, îți protejează ipocrizia și face un fapt real din tot ce te ofensează pe tine. Și pentru că ești prost, te ofensează tot felul de lucruri fictive, formate din litere, imagini și sunete. Pe internet. Și ai impresia că tot (internetul) este despre tine. Coae, pe bune, ești prost?

Așa că pe Facebook tu pui poze cu tine care sunt semi-porno. Dacă ești o zdreanță care n-are tupeu să se apuce de filme porno. Și scrii un cretinism superficial sau un nonsens care crezi tu că e o maximă cu valențe de înțelepciune. E altceva. Faci un grup de labă în cerc cu nefutuți misogini fără stimă de sine, care se folosesc de toate clișeele nasoale despre pizde proaste și faceți acolo o clismă din frustrările voastre reprimate în subconștient. Pui poze cu cărnurile tale de la sală. E altceva.

Scrii jumătate de metru liniar de vorbe despre pulă și pizdă, dar nu folosești cuvintele ălea, ca să nu fii vulgar. E altceva.

Te descarci de furie și urăști cu pasiune necunoscuți, pe mize superficiale, care sunt pretextul obsesiilor tale. Fie că e vorba despre cum să îți cureți laptopul fie că e despre “politică”. Ești ipocrit și vulgar prin tot ce ești, fără să folosești limbaj licențios. Despre gherțoii agramați care înjură fără noimă cu orice pretext, nu am ce să scriu, sunt românul de rând statistic. Ăla, care Romania. Și eu sunt gherțoi când scriu. Pentru că scriu despre tine.Te ofensează lucrările mele de artă cu nuduri și îți curg balele la vreo țărăncuță agramată cu țâțe mari și poze provocatoare cu substrat sexual așa cum a văzut ea că fac toate pizdele “de succes”. E altceva.

Social media e plină de români social-analfabeți funcțional, care sunt părerologi de profesie în orice profesie, domeniu și disciplină. Pentru că internetul e ieftin și viața e scumpă.

Cea mai bună definiție a libertății individuale și de exprimare la care am ajuns până acum sună cam așa:

“Poți să îi spui cuiva că este un tâmpit, dar nu poți să îl forțezi să nu mai fie tâmpit. Așteaptă-te să îți spună și el înapoi că ești un cretin, dar amintește-ți că e dreptul tău să fii cretin și nu te poate forța nimeni să nu fii cretin.”- Pentru că trăim în civilizație și ne putem înjura în loc să ajungem la pârnaie sau în spital când nu ajungem la un acord unii cu ceilalți despre culoarea rahatului.

Sau poți să nu stai să faci bale pe la mine cu vocație de victimă, atunci când eu scriu chestii care nu îți plac. Poți să îți pui mâna la ochi. Dar nu ai dreptul să îmi tai mie mâna. Pentru că nu îți place ție ce vezi.
Mai bine du-te pe Instagram și pune filtre foto la rahaturile tale. Acolo nu scrie nimeni nimic serios. E fix pentru proștii ca tine. Plus că mai clătești și tu ochiu’ la niște curve proaste care se cred fotomodele de artă. Acolo poți să fii cine vrei tu. Fake it ’till you make it.

Nu te poate minți nimeni cum te minți tu.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.