De ce nu îmi pasă despre LGBT România

Primo- În primul rând pentru că nu trebuie să fiu membru al unei organizații ca să mă fut în cur, sau sa sug pula și apoi să justific lumii de ce mă îmbrac eu în femeie și îi lărgesc rochiile gagică-mii.

Sau să fac din asta un motiv de dramă și campanie de mândrie, de parcă am luat Nobel-ul pentru fizică nucleară .
Mă doare în pulă despre sexualitatea ta.
Am și io PornHub.

Secundo- Pe popor îl doare în pulă despre pseudoproblemele unor oameni care fac gălăgie pe unde pot cu obsesiile lor, agățându-se de orice pretext național sau internațional, să repete aceleași lucruri pentru a atrage atenția asupra lor.
Vor o cantitate nerezonabilă de atenție și sunt fixați obtuz pe faptul că este extraordinar că ei există.
Și lumea le datorează ceva pentru asta, sau ceva.
Omul de rând vrea mâncare în farfurie.
Vrea să nu i se ia banii cu japca prin taxe și impozite și apoi să moară în spitale din filme de groază.
Vrea să aibă cum să își crească plozii.
Vrea să fie plătit pentru munca lui.
Să poată trăi în țara lui.
Eu vreau, măcar, să nu plătesc pe un litru de motorină în România, cât plătesc în SUA pe un galon (aproximativ 4 litri).
Nu este o problema de interes public național cum te fuți tu și ce îți place să porți pe stradă sau cu ce sex te identifici.
În nici un caz problema mea.
Așa că nu mai încerca să mă faci să îmi pese.
Și acceptă în pula mea, că unii nu te halesc și nici nu îi poți forța să o facă.
Așa cum eu accept că unii nu halesc metaliștii și pletoșii.
Și nu fac drame de curvă constipată despre asta.
Nici nu pun în brațe maneliștilor din România problema mea.
O problemă minoră față de altele, cu adevărat vitale, care ne fut grav pe toți; și care trebuie să își aștepte rândul în ordinea firească a priorităților :
Infrastructură economică.
Locuri de muncă.
Sistem școlar competitiv și realist organizat.
Spitale și un sistem funcțional al sănătății publice.
Ministere în care să funcționeze specialiști, nu politicieni care nimic.
Echilibrarea bugetului public și reducerea regiilor și sistemelor de administrație care îl parazitează.
Descentralizarea instituțiilor bugetare care căpușează banii mei și ai tăi.
Faptul că mi se ia jumate din salariu de către stat până să ajungă la mine și apoi îmi dă și muie.
Că micul investitor este jupuit de biruri și e obligat să-și plătească angajații cu nimic pentru a rămâne cu profit.
Că există TVA.
Că nu e legală iarba, dar alcoolul este.
Că deținuții din penitenciare sunt tratați mai rău decât animalele și ies de acolo, înapoi în societate, mai bestii decât au întrat.
Tot pe banii noștri.
Și apoi o să înceapă să-mi pese despre parteneriatul civil și comunitatea LGBT România.
Și problemele ei.
Dovada că ceea ce afirm mai sus este just?
Referendumul ăla inutil și numărul ăstora care au pus botul pe bune.
Murim de foame și de boli. Plătim cu viața, prizonieri în propria noastră țară.
Ne umilim pentru supraviețuire.
Ne este frică pentru ziua incertă de mâine.
Incompetența și corupția se numesc români, care România și mă ucid pe mine și pe tine de dinainte să avem vreo șansă.
Toate pădurile au și uscaturile lor, se spune.
Noi suntem o pădure de uscaturi, care își are verziturile ei.
De 29 de ani.
Numărăm încă.
Pentru trans:
Dacă ai avut bani de operații, tratament hormonal, ești acceptat de societatea ta imediată, ai smartphone și cont pe Facebook unde să pui poze cu tine și apoi să te plângi în vorbe unde o arzi ca și cum tu salveazi minoritățile sexuale de pe planetă, nu cred că o duci asa de rău.
Vorba aia, stop being a fag.
Cunt.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *