Cum am fost moluscă o zi și ce a însemnat asta pentru mine.

Am ars-o o zi întreagă într-un Mall din București, ca să văd și eu cum e. De fapt am vrut să arat tipei cu care eram, ce băiat de casă sunt și m-am dus să îi cumpăr un aspirator că nu-mi plăcea cum dă cu mătura. Ce vrei, studentă la cămin în Grozăvești  Ghici de trei ori numele, că nu mă plătesc ăia, să le fac reclamă deși m-am milogit de ei și-au zis că n-am trafic destul pe blog. Și e numai vina ta pentru că nu mă dai mai departe pe Facebook. Măcar sa te dai mare la prieteni că tu citești mai mult decât meme-uri. Probabil că dacă o făceai acum puteam să scriu ceva decent. Are un biloi de sticlă la intrare.  Sau tu intri în biloi. Înauntru este un perete de stânca din mase plastice în care e o terasă unde o arde select lumea bună . La un moment dat aveau și un roller-coaster pe lângă scările rulante. Cu copiii, cu tot. Kafka e pistol cu apă. Poate Dali ar picta un Mall d-ăsta. Așa e că sună belea? Merită. Uite de ce:

  • Tipii trași de fiare. Idolii la femei, spaima la derbedei (altă rimă n-am găsit, hei-hei! ). O ard de parcă dau o audiție la un videoclip care să dezvăluie și  latura  feroce a metrosexualilor care fac sală. Tipii joacă deja în filmul din căpățânile lor parfumate. Îmbrăcați în zdrențe sfâșiate la pectoral și pe bucă ștrampi 3 sferturi cu imprimeu de blugi, freze fistichii de la păr stilist, ochelari de soare din plastic pentru copiii preșcolari, adidași  în culori kitschoase pe care ți-ar fi rușine să îi porți și la mamaie la sapă. Bineînțeles mustăți și bărbi de tăietor de lemne din filmele porno. Sprâncene pensate și cercei. Ce pula mea.  Feșăn it’s the profeșăn. Ăstora de ziua lor poți să le faci cadou o zi la spa, sau abonament la salon cu gagică-ta. Și un ruj. Să nu uiți buchetul de flori. Că o să te bată plângând. Își plimbă fizicul  prin Mall-ul ăla toată ziua. Apar pe unde nu te aștepți,  la diverse ore. Probabil că în timpul în care dispar își parfumează mustățile și își epilează pieptul între ei înghesuiți într-o cabina din budă. Niciodată nu îi auzi discutând. Rar se plimbă câte unul sigur, de obicei o ard în grup de minim 2-3. Probabil tovarăși mai vechi de GangBang  de la videochat. Muți ca niște lebede masculine ce sunt. Atârnă câte o oră de un pai în suc la terasa aia din plastic pentru dildouri, după ce le intră ștrampii în cur de la atâta mers și admirat  în vitrine. Probabil că s-ar fute singuri dacă ar putea. Sau între ei. Stau pe  telefoane, acum observ că la mâini au 2 kile de  brățări din cauciuc colorat pentru puștoaicele de 12 ani și probabil că fac schimb de poze cu ei în pula goală de la piscina Bragadiru. Mă simt ca un țăran din paleolitic. Toate pizdele mă ignoră cu tricoul meu larg și negru fără etichete, blugi în care nu mi se vede pula inghesuită  și tenișii mei decolorați și ponosiți. Toate privirile sunt pe ei. Păr lung am, elastice de borcane am prin mașină, să-mi pun la mână. Mă duc să-mi cumpăr un ruj și apoi mă duc la  budă să îmi ard tricoul cu bricheta.

 

  • Tipul expert în electronică. Singur la raionul de electronice. Nici ăia nu aveau nevoie de reclamă tot din vina ta. Așa că nu-ți spun unde e. Studentul fără viitor angajat acolo să îți explice cum e de mișto blenderul lor cu 5 viteze îi face probă la un LCD și citesc amândoi manualul de utilizare, de zici că se pregătesc sa trimită rachete pe Marte. Nu să bage o mufa în spatele unui ecran. După juma’ de oră de testat mufe și încercat cablul cu unghia, tipul  se răzgândește. Cu bluza lui scamoșată de șomer îl face pe ăla de pe raion să o ia de la capăt la  un model cu 2 inch mai mic. Probabil că  tipul din vânzări își urăște viața, deja. E prima lui săptămână. Nici nu i-au făcut badge încă. Șomeru’ Scamă tot nu se lasă convins. E expert.  Doar are diploma de inginerie de-acum 6 ani . Stie cum sunt făcute “chinezăriile alea”. Băiatu’ de raion e roșu, are ochii umezi și voce resemnată. E în continuare super amabil și disponibil. Săracu’, dacă pierde jobul ăsta n-are cu ce plăti chiria. Și muistu’ ăla  de șef adjunct se face că are treabă fix acolo, la raionul lui. Nea’ Scamă își îndreaptă imperturbabil mecla de stalker prin gardul grădiniței către o combina frigorifică, S.F. care costă cât rinichiul lui de dinainte să se apuce de băut. Are enșpe funcții și computer cu inteligență artificială care îți recunoaște vocea, joacă șah și  e capabilă să cucerească omenirea cât îți face o limonadă cu cuburi de gheață sculptate în laser după o poză cu tine. Ciocănește cu degete de cleptoman carcasa din aluminiu pentru nave cosmice a șifonierul cu mancare. Garantată 100 de ani după un holocaust nuclear. Nu-i place grătarul de la ouă. Trage de garnitura de la ușă să îi arate băiatului că “nu se mai fac ca pe vremuri”, ăsta mai are puțin și dă în pareză. E moale. Nu-i mai pasă. Poate să doarmă și pe bancă în parc.  E încă vară. Înainte ca băiatul de raion să îl ucidă cu ușa frigiderului urlând în hohote de râsu’-plânsu’ dement, nea’ Jerpelică Ingineru’ își îndreaptă interesul câtre un ventilator office și un epilator cu laser. În același timp. Pentru că  am suflet bun, îl chem pe băiat să îmi vândă un aspirator. Se uită la mine cu față de cal cu piciorul rupt care imploră un glonț în cap. Mercy kill îi zic americanii. Îl trimit  neceremonios la plimbare pe nea’ Scămiță, întrebându-l întrebarea care stătea pe buzele tuturor de 2 ore: “doriți să cumpărați ceva, în pula mea de sinistru ? am și eu dreptul la băiat să-mi dea o cutie cu o mătura electrică? “. Scot și banii din buzunar ca să nu clacheze ăla de la raion și să mă stânga de gât cu furtunul de la aspirator în timp ce șeful filmează cu telefonul pentru vlogul său personal. Când am ieșit d-acolo am trecut pe lângă domnu’ inginer. Își număra cei 30 de lei din bani mărunți cu nasu’-n portofel și calcula arii și sinusoidale la vectorul ascendent al meniului de fast-food din fata lui, versus declinul economic de la el din portofel.

 

  • Tipa cu hanorac cu glugă care ți spune “coae”. Cu ditai cutioiu’in brațe mă târăsc pe băncuțele  aleade căcat pe care o freacă lumea fără ocupație și fără bani de birtul din stânca aia de recuzită de Familia Flintstone de deasupra. Ma trântesc cu un oftat bătrânesc și aud cum ceva pocnește suspect a plastic spart în cutie. Nu-mi mai pasă. O voce frumoasă și tânără de sub o glugă aplecată peste un telefon cu ecranul crăpat îmi alinta auzul :” coae vezi că  mai ai un pic și te urci pe mine. Wtf?! Boșorog pedofil.” Mă roșesc ca un gras în fața unui tort. Mă adun și îi răspund ironic “coae mă scuzați” o pereche de ochi migdalați și machiați cu negru ca la ratoni se ridică sictiriți la mine. Pistrui. O fețișoara de puștoaică, nu mai mult de 16 ani. Trag o clipă cu ochiul la ecranul rămas descoperit: “Marmota Drogata- smr yo dk nu ia dat smek:)))  SatraBenzina- lol plm #loser4life ;))”

Îmi spune că mi-am spart iubita și că “adio muelafurtun păseara astatataie.” apoi râde și-mi da un cot amical în coaste. Așa sunt ei nebuni la arte, îmi zice să stau jos “coae că eok”. Îi spun ca și eu sunt pictor și ca am 33 de ani și nu-s nici” coae nici tatae”  Îmi arată pe telefonul ăla crăpat niște desene stângace pe un caiet de matematică după desene animate japoneze. Mă sâcaie unghiile alea ale ei, cu oja roasă. Doar atât. Și faptul că are câte 300 de like-uri la pozele alea. Îmi zice că are formație cu care se dă pe o scândură cu rotile în parc și că la asta îi zice skate. Apoi că își bagă pula-n lume (?!) și că n-are nevoie de nimeni. Își bagă o cască în ureche și da drumul la un video cu niște puțoi ciufuliți și androgini, machiați ca femeile  care se zbat de parcă au primit câte un par pe spinare și oracaie ceva istericale pe un metal agresiv și fără melodie. O mai calmează. Azi e “deprimată”. Tre’ să plec. Iar am uitat unde am parcat. Ca să îi arăt că sunt artist rebel ca ea, că nu învață puiul pe găină și nici tataie nu sunt, latru jovial : ” Să-mi bag pula în tine, îți urez succes cu căcatu’ tău de artă! Mi-a făcut placere de cunoștință bă, ovare ! În coaele mele. Ești lol. Vorbim pă feisbuc când vrea lindicu’ tău. Respect pentru scheit, Marmotă drogată ce ești! Io-s Pictoru’ Nebun, mă găsești acolo. Acu’ ma duc să dau o mue  la furtun! ”

  • Ma retrag demn, în tăcere, ca un crucișător avariat, care ia apă la bord, dar încă mai are putere de foc. Dintr-un colț al cutiei sparte, atârnă obscen de lucios și insidios de negru un colac  al furtunului de aspirator. În sfârșit sunt cool și eu.

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *