Cum am ars-o pe clitoral la Vamă și ce am înțeles despre viață (după ce mi-am revenit)

Iubesc, Vama Veche pentru că acolo mă regăsesc în puritatea copilăriei sufletești; este un loc mistic,  încărcat de energii pozitive,  unde marea și soarele se cunună într-o armonie cerească  șoptind nisipului povești secrete de iubire. De mii de ani sufletul poeților tresare la… Pula mea.

Te-ai speriat așa e? A dat ăsta de vreo pizdă bună și vrea s-o impresioneze cu articolul, sau am dat io click greșit? Auzeai deja valurile și pescărușii pe fundal de chitară. Hai recunoaște. Halești ca papagalu’ vrăjeli d-ăstea. Recunoști?

Anul ăsta nu m-am dus la Vamă că am avut permisul suspendat pe vară. Și concediu din bucăți.  Adevărul e ca n-am avut bani de asta.  Pula mea. Am recunoscut. Așa că o să scriu despre asta pentru mine, pentru tine și pentru ăia care se-ntorc d-acolo ca să mai retrăiesc și eu una, alta și să-ți povestesc cam ce lume o arde p-acolo și cum e-n Vamă anul trecut. Anul ăsta habar n-am. Probabil, ca anul trecut.

Autorul

Și probabil că muzica e  și mai de căcat. Ca-n fiecare an.

Eu am ars-o 2 saptamani acolo:

Locația, pe plajă non-stop  ca a animalele la Carte cu nudiștii în curu gol, la Arca cu niște metaliști obosiți, la canapele cu niște drogați simpatici și la chiria unde mai veneam sa dorm și să fac un duș cu niște motocicliști bețivani și niște minore care o ardeau ca niște fufe-n călduri. Mâncare proastă, bautură multă și scumpă, sex nasol, muzică așa și așa, chirii prin curți la preț de Coasta de Azur. Și lume. Asta te face să vii la peticul ăla de plajă din satul ăla de la capătul lumii care nimic.

Ce lume găsești acolo:

În primul rând eu am găsit-o pe fosta care e profă de engleză în Pitești și arata horror:

O tipă mică, blondă cu o cămașă murdară hippie și atât, încinsă cu o borsetă d-ai de vânzător la piața agricolă, păr vâlvoi și unghii patriotice cu pământul patriei pe sub ele. Sprijinea  de una singură un lemn sub un petic de umbră la Expirat, mahmură și nedormită (nu că eu aș fi fost mai breaz) . Când m-a văzut, s-a făcut că nu mă vede. Nimic din frumusețea de duamna scriitoare selectă și cadrul didactic cu băț în cur din timpul anului. Tipa cu care eram de mână, la ora aia, tot  profă : de română din București. Rockeriță brunetă, înalta, focoasa, păr în cascade ondulate și milfă recent divorțată . Fostă voleibalistă. Îmi place s-o ard academic. Numai cu intelectuale fine. Select. Am avut numai 10 la română. Eu încă mă străduiesc să înțeleg  că tipa aia jegoasă cu cearcăne e ce văd și ca e chiar fosta. Lipsit de muza inspirației și debusolat, dau să le fac cunoștința bâlbâind cu voce înfundată niște penibilități. Aveau ce vorbi, amândouă profesoare.  Profa mea:” ‘te băbăiatule d-aici cu toate boschetarele tale, n-o vezi că mai are-un pic și se pișă pe ea?!?” Are și ea dreptatea ei. Dar tot putea să îi zică un bună-ziua sau ceva. Mă târăște hotărât de mână de-acolo. Vrea să facă om din mine. Aia mică rămâne în urmă cu ochi sticloși și o muscă ce i se adapă din transpirația de pe  tâmplă.  După Vamă m-am despărțit de milfă. N-aveam chef să fiu făcut om de ea.

Roackerul flescăit de 30-40 care nu face plajă și o arde numai la Arcă:

Costumație jerpelită, standard de sfârșitul anilor  ’90. Nu a venit pentru nimic din ce înseamnă mare și nisip. Vine de 7 ani să asculte aceleași 25 de  melodii într-o bodega de lemn cu hamace la etaj. Bea pișatul ăla de bere pe care îl vând ăia la suprapreț. Repetă aceleași 4 poante  expirate.  E beat non-stop. Ți-e frică să nu cadă pe tine când vă intersectați pe scări. Dacă  greșești și te bagi în seamă cu el, bălmăjește aberații pe care le asculți până îți vine să îi urli: ” taci în pula mea de ratat, mă cac pe tine și pe nostalgiile tale de-acum 7 ani despre cum beai tu aici cu  trupa ta de oligofreni, care nimic, dezvoltă-ți o personalitate, nu ești personaj  într-un videoclip rock!!!” Idolul ăstora de 15-18 care vin la Vamă să devină și ei rockeri adevărați. Mai agață câte-o puștoaică naivă și teribilistă care s-a amețit c-o bere, pentru juma’ de seară. Îl cheamă Tavi sau Rolly, ceva gen. Se salută cu toți, toți îl știu, sau se prefac că da, și-l lasă în pace. E omul Vămii. Niciodată n-are țigări. Are inteligența emoțională a unui copil de 9 ani. Ailaltă lipsește. Meseria lui: să fie rocker, în pula mea! 

Cuplul de Hipsteri kvlti (snobi, pe românește)

O arde  la nudiști. Dimineața întâmpină soarele  cu iuby.  Pe plajă. E al doilea an sau primul în care vine. Iuby e alb branzos și stă lângă el în tricou și teniși, pentru că a e frustrată de nuditate, deși nu arată nasol deloc. Sunt plictisitori. Te muți de lângă ei ca să nu-ți strici vacanța și să intri-n pușcărie pentru omor deosebit de grav, după ce îi asculți fără sa vrei discutând o oră despre Game of Thrones. Își aduc iarba lor pentru că nu au prieteni și nimeni nu vrea să fumeze cu ei. El și cu ea. Doi idioți  care filmează apusul cu telefonul și  fac poze la fiecare 2 minute la : sticla de bere, picioarele lor în nisip, oameni la întâmplare care mănâncă niște cartofi fierți în zeamă lungă la Șoni, toate scoicile  de pe plajă, farfuria de plastic cu 100 g de hamsie. Și bineînțeles unul altuia, sau împreună lângă barcă aia dintre nudiști și corturi. Live-uri noaptea de la Stuf când se bâțâie pe muzica aia de căcat de Europa FM. Yuby-beyby are 6 alergii și un rucsac cu creme și pastile pe care il cară numai ea. Iuby-boy are poze de făcut la țâțe și buci. Își cumpără toate brățările și mărgelele pe care le pot agăța de ei. Și șalvarii ăia de clown. Să se știe ca au fost în Vamă.  Îi vezi apoi toată vara prin oraș așa. Te-aștepți să facă o jonglerie ceva. Le mai lipsesc nasurile alea roșii. 

Motocicliștii corporatiști:

Niște roacheri care își trăiesc în weekend fanteziile din videoclipurile de anii ’80 pe care le-au văzut ei în anii ’90. Au joburi la birou. Și-au cumpărat motociclete și au clubul lor de labă-n cerc. O fac pe masculii feroce . Vorbesc numai despre motoare și au batice și geci de piele. Au gagici bune de pulă și proaste ca noaptea. Își permit sticle de tării scumpe și își amintesc cum au băut și anul trecut în același loc la fel ca anul ăsta și la plecare de beți ce au fost, au uitat-o acolo pe una dintre gagicile lor care era la budă.  Râd jumătate de oră despre asta. Nimeni nu e bărbat ca ei, dacă nu are bicicletă cu motor și  geacă de piele.  La 2 din noapte pun la telefon o melodie de căcat de-acum 15 ani, când  aveau păr pe cap și rag dezacordat și emoționați în cor cuvintele, stricând cheful tuturor. Pizdele pe care le cară după ei sunt îmbrăcate ca de înmormântare din filmele cu vampiri și au ochii dați cu negru, unghii negre, sunt mute și bete lemn. 

Tipul  cu care o arzi, pentru ca te-a confundat cu alt tip cu care a ars-o el anul trecut în Vamă :

Te strigă în gura mare ca să-ți atragă atenția. Fuge după tine de 5 minute. Are pe el doar niște pantaloni 3 sferturi cu enșpe buzunare. Restul de haine le-a pierdut. Accepți să fii tipul de anul trecut  pe care nu mai știe cum il cheamă. Pentru că Vamă. Te întreabă ce mai face “Monica”(?!?). Îi spui că anul acesta a rămas acasă.  Improvizezi din mers. Omul e chiar cool. Își caută gașca de care s-a pierdut. O găsim. Fac 3 glume cu lumea. Atmosfera se destinde. Începe să se lase seara. Muzica aia bumți-bumți din depărtare începe să mi se pară din ce în ce mai mișto. Majoritatea de acolo sunt studenți din Cluj. Cineva scoate foiță. Tu scoți o țigară. Altcineva o aduce pe Maria Ioana. Ea e campioana. Ăsta e spiritul Vămii. Facem rost de undeva de niște bidoane cu bere. Eu mă trezesc că din glumă în glumă ajung să fac stand-up în mijlocul unui cerc de oameni. Le povestesc cum am agățat gagici din București pe Tinder. Ne stricăm de râs. La câțiva metri cineva face un  foc pe plajă din resturi și ce o mai fi găsit. Mergem peste ei să ne încălzim. Nu mergem cu mâna goală. Acolo e și o indiancă cu păr de smoală și un nume imposibil. O botez “Curry”. Râdem despre chestia asta ca nebunii  până unul dintre noi scăpa o bășină ca un foc de armă în noapte. Acum plângem de râs. Altul plusează cu un râgâit oportun. Profa mea de română e la Arcă și face bale la motocicliștii ăia de duminică care acum dau din chelii cu niște puțoi pletoși care vor să le între-n grații pe eternul Walk de la Pantera. Eu am nisip în teniși și mă doare-n pulă de viață și burta de râs . Curry se miorlăie în engleză cu accent pe lângă mine. Eu îi răspund cu accent de indian stereotip din filme: “thank you, come again”. Râde și ea cu dinți mici, perfecți, albi ca laptele. Mă atinge cu o piele fină care-mi scurcicuitează nervii. Îmi vine să chiui de fericire și să iau focul în brațe. Aș vrea să  nu se mai termine noaptea. Dar s-a terminat și acum scriu despre asta pe blogul ăsta de căcat pe care nu-l citește nimeni, ca un boșorog melancolic.

Mă opresc aici, în pula mea, că m-apucă plânsul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

One comment

  1. Am citit mai la alta postare ca astea-s doar trairi “true story” si nu din basme. Cum ai incheiat citatul a fost mortal. Astept ca un bou “episodul urmator” din poveste dar totusi ar strica toata magia ei. Sper ca indianca Curry sa fii avut apoi o noapte lunga!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *