Cum am combinat eu vara trecută bucureștence pe Tinder și ce am învățat din asta.

Anul trecut am ars-o toată vara ca un nemernic la Vamă și-n București.
Combinația: vizită la o rudă de departe, ceva tanti cu șapte fuste într-un apartament d-ăla comunist plin cu icoane din Drumul Taberei. Un bloc de boșorogi care joacă table până la 1 noaptea la banca din față, trag bășini sonore și au accese de tuse juma’ de oră. Dup-aia latră potăile din cartier până la 4. Apartamentul e la etajul 1. Blană.
Tre’ să stau o lună. Minim. M-am oferit ca un băiat salon ce sunt să o ajut la renovarea mausoleului.
Povestea: (pe aia cu Vama o bag altădată) Arunc în mașină o geanta cu boarfe, laptopul cu bateria dusă și părăsesc orășelul meu de provincie topit și adormit în soarele de iunie. Mașina asta urmează să fie tot jmenul poveștii, doar nu o să le aduc pe ălea să le-o trag pe canapeaua aia pătată cu pișat de pisică din sufrageria lu’ tanti Mariana. Plus că acolo miroase tot timpul anului a sarmale și e întuneric și ziua . Exact ce le excită la nebunie pe pizde. Am uitat să menționez că tanti doarme cu televizorul aprins și sforăie grav.
Serile, după ce o lăbăream cu meșterii simulând munca și bând cu ei toată ziua cantități industriale de bere mă ejectam direct în mașină care e parcată pe locul lui bărbatu-so. Acum mort de la alcool.
Și… Tinder.
Profilul era meu e reciclat de pe Facebook, câteva poze d-acolo să mă sparg în figuri:
Poză cu mine d-acum doi ani de când eram mai slab. Check.
Poză cu mine și un cățel mic găsit pe stradă pe care îl țin în palmă . Check.
Trei poze cu mine pictând la șevalet niște pizde în țâțele goale. Adică, eu artistul în focul creației. Double fuckin’check.
Descriere d-aia jmen, gen:
“dacă vrei să fii arta unui artist vagabond prin viață, pentru o noapte, sau o viață, femeie, muză nemuritoare….”a pulii mele. Nu-mi mai amintesc continuarea. Am stat jumătate de oră să clocesc textul ăla.
Adică în traducere:
” Sunt un loser disperat și locuiesc în mașina mea second-hand.
N-am bani și m-am săturat de labă.
Nu da atenție la detaliile ăstea pentru normies, ia uite aici ce artist mișto sunt și ce suflet profund am când pictez țâțe. Ia uite ce rocker pletos și cool sunt pentru că am terminat facultatea la Filosofie și o ard boem. Adică-s muritor de foame, dar nu lăsa asta să stea în calea pasiunii.
Numa’ tipele speciale ca tine o ard așa select.
Te rog eu fute-te cu mine.
Muzo. ”
După câteva nopți de stat în parcarea aia, unde s-au căcat porumbeii pe mașină, în mod special pe oglinda și portiera de pe partea mea apar primele match-uri.
Prima tipă:
O videochatistă bună grav de tot și proastă și mai grav. Blondă.
O mint că vreau să o pictez. Că e Venus in viață. Că pe ea o așteptam ca să am sufletul întreg. Alea-alea. Mi-e și mie jenă de mine însumi.
Îmi dă destul de rapid numărul ei, după vreo trei minute de conversație semianalfabetă și agramată în care mă minte și ea cu nesimțire că e administrator de rețea de computere. Ne decidem că merită să îi fac o “scluptură”. Are numai poze in lenjerie sexy. Lucrează în IT, nu se vede?
O sun, mă fute în ureche, direct, cu cea mai sexy voce din viața mea, care mi-o scoală instant, cu indicații unde să vin la întâlnire într-o oră. Arunc din mașină chiștoace și pungi de chipsuri, uit să dau drumul la poziții, mă scutur de scrum și plescăi plin de voie bună o gumă.
Bă ești nebun! E cea mai bunăciune din toată viața ta de rahat.
După 1 oră jumate de Waze și muista aia de Gabriela ajung în Vitan. O sun. Nu găsesc parcul ăla blestemat.
Îmi vorbește cu milă ca unui handicapat.
Locuia în Titan, nu Vitan.
Pula mea! Înțelesesem eu greșit, excitat de la vocea aia sculătoare. Se face 4 dimineața până ajung eu la IOR. Mă iartă, o lăsăm pe a doua zi.
Mă întorc înapoi ca un condamnat la moarte
Ia parcarea mea cu căcat de porumbei și boșorogi tablagii și bășinoși. Bucureștiul e pustiu și feeric la 1 noaptea, ca într-un vis. Găsesc un loc ferit, trag mașina și-mi fac o labă furioasă la toate filmele pe care mi le dau cu blonda aia țâțoasă. Bucureștiul e și mai feeric acum.
A doua zi primesc mesaj de la muza mea videochatistă că la 7 seara mă poate primi și că mă costa 100 de euro “masajul”. Ce pula mea îndrugă asta? Ce masaj? Wtf?? 100 de euro pentru ce? Io-s artist. Ea să-mi dea 100 de euro că o pictez.
Cred că s-a prins că nu înțeleg nimic cum trebuie și a vrut să ne scutească pe amândoi de pierdere de timp. Aș fi fost șogor cu juma’ din arabii din Rahova.
Altă seară. Întâlnire cu o scândură ochelaristă într-un beci împuțit pentru snobi, pardon hipsteri, în centrul vechi.
Pula mea, sunt disperat.
Afară o turmă de lume face party.
Înauntru urlă ceva mizerie numita reggeton sau ceva.
Tipa are mâinile reci, e tunsă baiețește și croncăne ceva despre proiectele ei cu trupa de actori în aer liber. Îmi arată niște mâzgăleala nașpa într-o agendă. Bag poker face și îi spun că are talent de geniu. Să înțeleagă ce vrea.
Îmi scapă o bășină acoperită parțial de melodia pe terminate. O întreb dacă pot să îi fac cadou o cană dă suc.
Plătesc galant două sticle cu chimicale scumpe, pentru că așa zice lumea că trebuie să facă ăștia care au pule.
Cotoroanța mea tânără râde un minut cu sunet de găleată de tablă care cade pe scări la o pată de scrum în forma de nu-știu ce, de pe burta mea. Mă ia la dans. Are o fustă hippie până la glezne. Arată că o sperietoare de ciori bătută de vânt. Mi se face frică de ea. O invit afara la o țigară. Pe stradă party-ul e în toi. Lumea dansează inghesuită, în transă. Îi spun că ma duc după o shaorma. Îmi fac curaj și o sărut ca să mă creadă.
Mă mușcă de buze, îmi suge limba dureroas, are buze uscate cu care mă zgârie . Își bagă nasul rece în urechea mea și se freacă cu șoldurile osoase de mine. Mă ia de pulă+un coi prin blugi cu o mână rășchirată de vrăjitoare. Mă doare de-mi dau lacrimile. Mă ia de păr pasional ca pe o curvă din filmele porno.
Au, mă doare, în pula mea! Îmi șoptește gutural că sunt vikingul ei și ca o s-o salvez în noaptea aia. De la ce? Anorexie?
Îmi dă o palmă la cur când mă întorc să plec, mai să-i cadă de pe umărul ăla slăbănog papornița vintage.
Caut mașina disperat. Am uitat unde am parcat. Arunc priviri hăituite să nu dau din nou de baba-cloanța asta. Găsesc mașina, mă trece pișarea de nu mai pot și mă doare coiul la fiecare pas. Îmi cad cheile din mână și începe să-mi sune telefonul. Le găsesc și demarez în trombă cu scârțâit de frâne. Ca un cocalar.
Încă 300 de metri și ești liber coe! Aproape că mă piș de tot pe mine când frânez la semafor, dar reușesc să nu dau drumul, decât la vreo 100 de grame de pipi pe cracul blugului. Direct în adidas.
Pe ecranul telefonului căzut pe podeaua mașinii : “vikingul meu undeee ești”.
Am plecat la război, fă.
Nu m-aștepta.
Studenta la management care știe ce vrea de la viață:
“Ne întâlnim ca amici să ne cunoaștem”
Ne plimbam stânjeniți fără să ne privim, pe la Unirii. Nu e pic de chimie între noi. Propune să intram la McDonald’s. Romantic. Are manichiură splendidă . Ceas la mână și un cur mare și perfect în ținută office. Merge cu metroul să nu polueze cu mașina 4×4 pe care o are de la tati. Ceva mare arhitect. Vrea afacerea ei pana la 25 de ani. E născută sa conducă. Are voce dură cu care te biciuie ca pe negri la cules bumbac. Ma întreabă de ce nu mi-am înlocuit mașina la fiecare 3 ani. Bâlbâi ceva penibil și ma simt ca la un examen la care nu m-am pregătit. Comandă pentru mine. Îmi zice să-mi aleg ce și cât vreau. Unii de la masa de lângă devin atenți la noi, râd. Intrase acolo să-și facă pomana cu săracii ca mine. Ea nu mănâncă junk food. Mă simt ca un căcat. Îmi spune cu ton autoritar ca ea are nevoie de iubire și de un bărbat care are ce îi oferi lângă ea. Cu perspective. Dar eu cu arta mea sunt prea infantil pentru ea. E fain ce fac, dar să renunț la rebeliunea asta și vorbește ea cu tati să-mi găsească ceva loc de sclav la el la firmă. Ea nu e curvă, ca altele,ea vrea sa se căsătorească. Să viziteze Europa. Eu bag junk food cu mâinile pline de grasime. Mă uit la o muscă pe un plic roșu cu ceva sloboz condimentat. Încep să pierd șirul, are vocea monotonă ca rotile de tren în mers. Cocalarii de lângă râd pe față, deja și asta nu se prinde. Mă întreabă unde ma vad peste 5 ani. Îi spun să se oprească în pula mea. Nu dau interviu de angajare la pizda ei. Face ochii mari: Acest limbaj vulgar. Ea nu acceptă. Ăia de la masa de lângă se îneacă de râs. O întreb daca pula-n gât o acceptă? Se ridică nervoasă și dă să orăcaie la mine. Îi spun să se care de-acolo că am un meeting important la 5 și agenda nu-mi permite s-o mai ard cu ea. Îi dau un șervețel pătat (cartea mea de vizită) și îi spun sa facă o programare la secretara mea. Rămâne interzisă. Îi strâng mâna rămasă moale, bărbătește. Marș zdreanță. Pleacă rapid și nervos. Ăia de la masa vecina aplaudă și mă cheamă la ei sa dăm mâna.
Pe aia cu corporatista grasă pe care am agățat-o pe Tinder la 4 dimineață, ți-am povestit-o?

4 comments

  1. Salutare 🙂
    Am o curiozitate.
    Chestiile pe care le scrii sunt pe bune, chiar s-au intamplat sau rodul unei imaginatii bogate?

  2. Prietene, n-am mai ras asa de cand piticigratis era in voga acu 10 ani. Fa un act social in boemia ta, si scrie nene, scrie mult. Cahpeaux

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *