Ce fel de oameni am întâlnit pe Facebook după ce am devenit semi celebru cu ce scriu, la aniversarea a 1000 de cereri de prietenie și ce am înțeles despre asta.

Sunt un: “onanistpulifricilibidinosinistrucacatjegos”
Alina. 24 de ani. Corporatistă.București. Membră în asociații, cuțofilă. Posibil și rape fantasy. Poze standard care nimic. Citate în Romgleză pentru nefutute. Îmi dă add după ce se oftică la “grăsuna corporatistă”. (doamna corporatistă supraponderală, în exprimarea ei, din care nu a putut sa îndure decât 5 randuri)
Are o meclă de băiat cu buzele date cu gloss, freză de emo și strânge în brațe un câine mare cu pete albe și negre, care pare că se zbate să scape. Câinele are ochi care imploră. Căsătorie cu forța. Mi-e milă.
Îmi scrie că-s un căcat jegos. Că ea este o tipă “mega smart” care nu permite nimănui să i se adreseze așa. Eu apucasem să scriu “bună gajique, bine ai venit”, gen. O întreb cum e căcatul curat. E ofticată pe mine că de ce scriu ce scriu. E ofticată că exist. O întreb dacă e grasă și a pus la suflet. N-am timp să îi spun că internetul nu este despre ea. Ține să-mi arate ce cultă și selectă ea. Mă amenință că mă caută “iubi” să mă bată. Să îi spun, oare, că n-are iubit?
Poate face o criză și se răzbună pe câinele ăla din poză. Și așa pare obidit…
D-aia stă ea pe internet duminică după masa și menstruează în mesaje cu mine.
Pentru că: de ce nu?
Sunt băiat salon și îi reamintesc că nu ne-am tras-o azi-noapte că să mă fută la cap despre dereglările ei hormonale.
La final se pierde cu firea și mă înjură de mamă. Eu o întreb dacă i-a trecut prin cap că mă doare la baston. I-aș recomanda un nutriționist sau un psiholog. Probabil că pe ambii. Se înfurie și mai tare și mă amenință că mă face de rușine în public. Eu îi mulțumesc pentru promovare și îi promit în schimb că o s-o ajut și eu pe ea la promovare cu un articol s-o fac celebră. Îmi dă block.

Sunt “fratelemeleu” :
Andrei bișnițman wannabe. Vârstă incertă, nimic la descriere. Doar Craiova.
Atât. Mai e nevoie de altceva băi papagalule?!
Mă agăță de la cine știe ce repost al povestirilor mele.
Are meclă de traficant de semințe prăjite de floare din piața Rahova.
Pozele standard de cocalar.
El în șlapi sau fără la: un gratar, mare, masă de bar unde arată că are bani de suc și țigară, piscină, etc.
Majoritatea defocalizate.
El cu băjeții la râgâit o bere.
El îmbrăcat. El fără tricou. El lângă mașină. El cu ochelari de soare. Fără ochelari. Ai prins ideea.
Și cireașa de pe tort: el cu mâna sub cap pe o pernă, cu un șirag de biluțe de plastic la gât ( nu bile anale, perversule) proaspăt ferchezuit, jmenblanaokokalarstyle se uită languros în telefon. Cu fiecare ochi, pe rând. Deep, bă. Profunzimea sufletească a zâmbetului său, abia schițat de Giocondă adăuga un jonosecoa de macio, subtil, dar gata să te seducă animalic.
Tipul îmi scrie pe mess dacă nu facem un “bănuț” din poveștile mele. Pe Youtube.
Va “trebuii” să îi înregistrez citit de mine ce scriu . Și de restul se ocupă el. Îmi oferă un generos 50%. Îmi dă exemplul canalului unui tip care face chestii de genul.
Ăsta e prea mișto să nu-l aud.
Îi spun să mă sune. Se screme să zică vorbe. I-o tai scurt și îl iau la întrebări:
Îl întreb ce ofertă îmi face pentru conținut. Ce portofoliu are. Ce domeniu de net a cumpărat. Ce promovare, etc. La sfârșit ca un adevărat salesman ce e, după ce nu a răspuns la nimic mormăie că mă pune pe site-ul CNN. Ăla de știri. Da ăla . Știi care.
Atât. Cu râsul în gât dau să mă sufoc. Nu mai pot. Trebuie să îi închid și să râd. Îi repet de trei ori până înțelege că îi mulțumesc pentru ofertă dar nu ma interesează și îi urez o zi bună. Îmi tremură vocea de râs. El mi se-adresează profi cu frate, frățioare, boss.
După telefon nu se lasă.
Îmi trimite în mess poze “de ale lui mai vechi”, cu teancuri de bani, pe un pat și o masă. Îmi spune că el are multe canale pe YouTube. Tot nu mă-nmoi. Îmi spune că dacă nu vreau o să se ocupe de ceva din care se câștigă mai bine. Eu tac ca un nemernic în continuare.
Mă abțin cu greu să nu îl întreb unde e poza cu bani, cuțit și pistol. I-aș fi trimis-o eu.

Sunt “semeni cu un prieten mort ”
Suflet pierdut-numele de profil.
Probabil un alcoolic dărâmat. Are o poză de pe google cu un trandafir albastru și un ochi cu lacrimi, 2 like dintre care unul și l-a dat el. Lista de prieteni ascunsă.
Locuiește în Hell, Norvegia.
Îmi trimite la 2 noaptea un cârnat de elucubrații melodramatice. Îmi scrie fără încetare. Îmi trimite poze din 2004 cu niște strâmbi burtoși și buhăiți cu sticla-n mână. Face analiza literară a textelor mele. Semăn cu un prieten mort. Semăn cu el. Ar fute dar, nu are ce. Mă întreabă dacă am prietenă, dacă e bine să se sinucidă. Se scuză ca e beat. Îmi spune ca și el e artist. Că e intelectual, că noi doi suntem frați virtuali. Mă mănâncă in cur să-i răspund. Îl întreb ce artă prestează. La el la profil e doar un share la o melodie nașpa de pop din anii 90.
Mă incuie:
Arta sa este femeia.
Eu cred ca laba și bautura.
Dar mă rog, probabil că vorbește invidia mea pe un așa artist.
Face apel audio, mă sperii și îi dau block.

Sunt : ” căsătorită, nu caut sex dar vreau să-ți spun ca ești genial.”
Milfa de 40:
Oricare Lili Popescu.
Cea mai bună poză a ei la profil. În celelalte are cearcăne și pielea căzută. Mai merge o tură, totuși. Albume cu câte o poză și enj’ dă mii de poze amestecate în dezordine cu citate și imagini goth, sau tâmpenii cu căni de cafea și căței unde ți se explică ce minune e femeia și cum viața e făină. Mai ales a ei. Printre ele, dacă ai răbdare, găsești poze cețoase de la începuturile aparatului foto digital cu ea la țară sau cu plozii. Are și vreo 4 ascunse, cu un nene banal de-acum 2 ani în care ea își arata farmecele ofilite. In mod neinspirat nu poartă sutien pe sub tricou. Dacă-s la perioada de criză a vârstei mijlocii, pozele sunt în 2 categorii:
gospodina obosită la munte cu copii și tipa de-acum cu freza schimbată de păr stilist, unghii mov și haine hippie. Feșăn is their profeșăn. Toate au nelipsitele poze cu animalul lor de companie care stă închis cu ele în dormitor când tipele se masturbează la Channing Tatum. Participă la marșuri, ies serile la terase. Pun citate autoironce. Sunt dintr-o bucată. S-au reinventat. Îmi scriu primele. Se benoclează la absolut tot ce am pe Facebook. Sunt grupul meu de fane cele mai înfocate și cel mai larg. Grupul, perversule.
Îmi mulțumesc pentru tot felul:
Pentru add, pentru că le-am făcut ziua mai bună, pentru că exist in general.
Eu sunt gigea și le răspund politicos.
În 3 minute o dăm în cum îmi povestesc ele părerile lor despre orice; ce probleme sentimentale au, cum se fut, cât s-a căcat pisica și ce haios a fost.
Brusc, mă trezesc psihologul de serviciu al unei tipe care îmi vorbește numai despre ea de oră și nici nu o cunosc. Are nevoie de înțelegere, de confirmare, de pulă. Că e frumoasă, că nu e bătrână, că o suge bine, că e cultă, că a făcut o alegere bună acum 12 ani.
Toate aici și acum. De la mine. Mai ales că ele “nu sunt în căutare de nimic”.
Am început să învăț lucruri despre o destul de largă paletă de disfuncții hormonale și emoționale din discuțiile ăstea. Ca să țin pasul cu tănticile am început sa citesc pe ascuns pe internet tratate de psihologie.
Să nu te miri, man dacă o să renunț la scris într-o zi și-o să vezi pe profilul meu titlul de Psiholog Holistic Vegan Nongluten Chackra Zen, sau ceva. Să le storc pe băbăciunile astea snoabe de bani, dacă tot mă freacă la melodie. O să postez numai poze cu căței și căni de cafea aburinde și “Azi: Ești specială că ești femeie și fiecare femeie e o zeiță unică.”
Să vezi atunci succes cu ce scriu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *